Blogul lui Octavian

Pentru prima mea postare, ca tot zilele astea are loc mult doritul si interesantul festival ,, Oltenii si restu’ lumii”, festival care, ca orice altu, se reduce la mici, bere, fripturi si vanzatori ambulantzi de toata jena, o sa va vorbesc despre olteanul din mine. Pacat, pt ca o astfel de sarbatoare ar fi trebuit sa insemne altceva, si sa demonstreze Romaniei ce inseamna sa fii oltean.

Ma rog, ce e mai important este faptul ca sunt mandru ca sunt oltean. Si cu toata mandria mea de oltean, am ajuns sa tin cu Dinamo Bucuresti si nu cu echipa ,,locala” , Universitatea Craiova. Sincer, incep sa regret asta. Nu neaparat pt ca Dinamo trece printr-o pasa proasta ( de prea mult timp), ci pt ca am realizat niste lucruri, cum ar fi faptul ca fotbalu nu inseamna neaparat sa transferi jucatori de mare ,,valoare” ( ex: bostina, miranda, izvoranu, tamas, etc ) sau sa castigi meciuri asa, in sila, pe sistemu ,, dai Doamne sa-si dea astia autogol”. Ceea ce incep sa admir din ce in ce mai mult la Univ. Craiova este faptul ca este o echipa cu MARE TRADITZIE, care joaca un fotbal placut si deschis, cu jucatorii crescutzi de ei si plus cativa stranieri care au confirmat . Dar ceea ce face din Universitatea Craiova o mare echipa o constituie sufletul, dorintza, deci , intr-un cuvant suporterii(este cunoscut ca Univ. Craiova este printre cele mai iubite echipe din Romania ). As mai putea sa continui sa laud echipa asta pana maine, chiar sa va povestesc din properie experientza ce atmosfera e pe Oblemenco/ Extensiv, da’ sincer mi-e cam somn si cam lene .

Ca sa va convingetzi de asta, va arat un filmuletz care m-a impresionat. Enjoy